Metal Chronicles : Heaven and Hell - The Devil You Know Review

Iată-ne ajunşi şi la primul metal review de pe The Blissers , şi ce review , adică nu se întamplă în fiecare zi ca stăpânii metalului să scoată un album , chiar şi sub alt nume . Formula care a scos Mob Rules şi Dehumanizer sub Black Sabbath revine sub numele Heaven and Hell . De ce , n-am înţeles decât după ce am ascultat albumul .
Încă de pe prima melodie , Atom&Evil , îţi poţi da seama că urmează ceva epic . Tommi Iommi nu şi-a pierdut câtuşi de puţin abilitatea de a crea riff-uri pe cât de heavy pe atât de sinistre . Albumul este foarte mult orientat spre doom , având câteva pasaje ce cu siguranţă vor da fiori pe şira spinării oricărui fan al originalului Black Sabbath . Remarcabil este modul în care au păstrat acest stil şi au reuşit sa-l combine cu unele elemente noi . Chitara din Fear are accente de groove şi power , vocea lui Dio completând cu succes o melodie ce arată că Iommi ar putea să se ia la trântă şi să şteargă pe jos cu marea majoritate a chitariştilor metalului anilor 2000 . Dacă tot vorbim de maestru , vocea lui este la fel de bună ca întotdeauna , aşa că primeşte un normal 11/10 pentru ea din partea unui om care preferă sabbath-ul cu Ozzy . Bible Black , singurul single de pe album lansat până acum , are un început acustic care combinat co vocea lui Dio face o atmosferă epică , care degenerează în alt riff trademark Tommi Iommi . Double the Pain impresionează prin putere şi incursiunile de bass ale lui Buttler . Rock and Roll Angel este oaia neagră al albumului în sensul bun , asta datorită faptului că este o melodie progressive , pe care mulţi o vor ignora , dar în esenţă bine făcută . The Turn Of The Screw , Breaking Into Heaven şi mai ales Follow The Tears sunt melodiile cele mai "evil" de pe album , adevărate capodopere de doom metal şi ne aduc aminte de faptul că Buttler şi Iommi se completează într-un stil de la care te-ai aştepta de fapt de la doi chitarişti , creând o atmosferă de zile mari . De partea cealaltă , Eating The Cannibal şi Neverwhere au un tempo ceva mai accelerat , asemănătoare cu Dio şi chiar cu Maiden uneori .
Singurul lucru care nu mi-a plăcut la The Devil You Know sunt solo-urile oarecum reciclate ale lui Iommi , nimic original în afară de Rock and Roll Angel şi Neverwhere . Dar acest lucru păleşte când priveşti celelalte elemente ale albumului .
Deci avem în faţa un album ce păstrează esenţa Black Sabbath si Dio şi care aduce si ceva lucruri noi . E greu de făcut o armonie între metalul de acum 30-40 de ani şi cel de acum , dar aceşti oameni au reuşit asta fară să o dea in comercial . Comparativ cu majoritatea albumelor Dio şi Black Sabbath este bun , ceea ce în comparaţie cu restul alternativelor existente pe piaţă înseamna excelent . Se pot discuta o mulţime pe seama lui The Devil You Know , dar adevărul e ca este al doilea album din 2009 ce-şi anunţă candidatura la "albumul anului" , după Lamb Of God - Wrath .
Credits :
Ronnie James Dio - voce
Tommi Iommi - chitară
Geezer Buttler - bass
Vinny Appice - tobe
Tracklist

1. "Atom and Evil" – 5:15
2. "Fear"– 4:48
3. "Bible Black"– 6:29
4. "Double the Pain"– 5:25
5. "Rock and Roll Angel"– 6:25
6. "The Turn of the Screw"– 5:02
7. "Eating the Cannibals"– 3:37
8. "Follow the Tears"– 6:12
9. "Neverwhere"– 4:35
10. "Breaking Into Heaven"– 6:53

Notă : 9/10